Incetarea sustinerii politicilor in privinta biocombustibililor daunatori si costisitori este singurul lucrul bun ce trebuie facut d UE, scrie Marc-Olivier Herman, seful departamentului de politici economice ale UE, din cadrul Oxfam International. Acesta explica, intr-un articol pentru Euractiv.com, de ce trebuie sa se intample asta.
Consumul Europei de biocombustibil dauneaza de fapt climei, nu o ajuta
Cele mai noi date disponibile cu privire la emisiile de biocombustibil arata cca, de fapt, consumul de biocombustibili din Europa dauneaza climei, nu o ajuta. Comisiile de Transporturi si Mediu au analizat datele dintr-un studiu recent si cuprinzator privind emisiile de biocombustibili, comandat de Comisia Europeana. Acesta a concluzionat ca, pana in 2020, emisiile rezultate din transport vor creste cu 3,5% in UE, ca urmare a consumului de biocarburanti, in loc sa scada.
Cauza nu sta doar in cantitatile de emisii relizate in urma arderii biocombustibililor si materiilor prime din import. Biodieselul realizat din ulei de palmier, de exemplu, emite de trei ori mai mult CO2 fata de combustibilul fosil, deoarece a facut ca padurile tropicale sa fie inlocuite cu terenuri agricole.
Biocombustibilii din culturi locale sunt de asemenea o mare parte a problemei. Biodiesel-ul obtinut din seminte de rapita si de bioetanolul obtinut din orz emit cu aproximativ 20% mai mult CO2 decat motorina sau benzina. Biodiesel-ul din floarea soarelui si etanolul din grau sunt aproximativ la fel de poluante ca si combustibilii fosili pe care ii inlocuiesc.
Impreuna, acesti biocombustibili europeni daunatori sunt proiectati pentru a reprezenta pana la 40% din consumul Europei de biocombustibili in 2020, in ciuda unei limite nou introduse privind cota de biocombustibili obtinuta pe baza de produse alimentare.
Faptul ca biocombustibilii dauneaza climei si ofera o solutie falsa pentru ecologizarea transporturilor noastre este doar o parte a problemei. Acestia afecteaza, de asemenea, persoanele vulnerabile din intreaga lume si propria noastra economie de acasa.
O taxa ascunsa asupra consumatorilor de produse alimentare
Cercetarile arata ca politica UE privind biocombustibilii se bazeaza pe un consum redus de alimente pentru a asigura emisii mai reduse. Politica se bazeaza pe modele care presupun ca o parte semnificativa a culturilor vor fi deviate de pe pietele de alimente si furaje pentru producerea de energie si nu sunt inlocuite prin plantarea de culturi suplimentare. Acest lucru duce inevitabil la cresterea preturilor la alimente, care afecteaza in lume cele mai sarace zone.
In plus, fata de impunerea unei taxe ascunse asupra celor saraci prin cresterea preturilor la produsele alimentare, politicile care mandateaza consumul de biocombustibil reprezinta o amenintare permanenta pentru securitatea alimentara la nivel mondial. Ele se adauga unei cereri foarte mare si inflexibila pentru produsele agricole de baza.
Atunci cand exista o criza pe pietele alimentare din cauza fenomenelor meteorologice, blocajelor comerciale sau stocurilor scazute, aceste cote pentru biocombustibili actioneaza in calitate de multiplicatori de soc. Avand in vedere ca UE a inceput sa promoveze biocombustibili, prin obiectivele voluntare in 2003 si apoi prin obiective obligatorii in 2009, lumea a fost lovita de doua varfuri majore ale preturilor la alimente, impingand zeci de milioane de oameni in saracie. Agentiile internationale de dezvoltare au recomandat ca guvernele sa elimine “politicile care subventioneaza producerea de biocombustibili sau consumul acestora”.
In plus, chiar daca materiile de baza pentru fabricarea de biocombustibili sunt “crescute acasa”, nu numai ca agricultura se deplaseaza pe noi terenuri si distruge padurile din alte parti ale lumii, dar duc, de asemenea, la stramutarea unor populatii si distrugerea mijloacelor de subzistenta.
Un grup de lideri indigeni, reprezentanti ai comunitatilor si ai societatii civile din intreaga lume, au facut o vizita la Bruxelles si in alte capitale europene, luna trecuta, pentru a face un apel la oprirea acapararii terenurilor si a abuzurilor legate de lanturile de aprovizionare cu ulei de palmier la nivel mondial. Acestia au avut un mesaj clar: incalcari ale drepturilor omului sunt comise de catre o industrie care se extinde din cauza cererii UE pentru uleiul de palmier. Incalcari similare ale drepturilor omului sunt asociate cu extinderea altor culturi utilizate pentru fabricarea de biodiesel sau etanol, cum ar fi soia si trestia de zahar.
Nimeni nu se asteapta ca industria biocombustibililor, bine organizata, care a crescut pe baza unui amestec de subventii, scutiri de taxe si obligatii si care functioneaza de peste un deceniu sa renunte la propria existenta fara lupta. Pentru reprezentantii industriei de biocombustibili, stoparea sprijinului statelor ar fi intr-adevar “catastrofala” si “o nebunie majora”. Cu toate acestea, tinand cont de ravagiile pe care le face politica actuala de biocombustibili a UE, pentru restul dintre noi care traim pe aceasta planeta renuntarea la tintele privind biocombustibilul este singurul lucru bun de facut.
Sursa si articolul complet AICI
