Săptămâna trecută, Senatul României (cameră decizională) a adoptat un proiect de lege de modificare a Legii contenciosului administrativ care conține atât măsuri menite să reducă durata medie ridicată de soluționare a litigiilor de contencios administrativ și să faciliteze accesul la instanțele specializate în această materie, cât și o reconsiderare a regulilor procedurale privind contractele administrative. Proiectul adoptat a fost trimis Președintelui României pentru promulgare.
Forma finală a inițiativei legislative este pe alocuri substanțial diferită de cea a proiectului publicat la începutul lunii martie, despre care am scris cu o altă ocazie , ceea ce face utilă acum trecerea în revistă a unora dintre cele mai importante modificări adoptate.
- Modificări privind procedura plângerii prealabile
Proiectul adoptat de Senatul României conține o serie de modificări binevenite privind plângerea prealabilă ce trebuie formulată de persoana ce se consideră vătămată printr-un act administrativ într-un drept sau interes legitim înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ.
Conform proiectului, plângerea prealabilă nu mai este necesară în cazul în care actul administrativ nu mai poate fi revocat de autoritate întrucât a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice. Această modificare este binevenită și deosebit de utilă întrucât plângerile prealabile în aceste situații erau lipsite de finalitate practică. Rămâne de văzut însă care vor fi cazurile în care, în practică, va mai fi necesară formularea plângerii prealabile în condițiile în care actele administrative produc efecte, de regulă. de la data comunicării lor.
De asemenea, este stabilit clar termenul pentru formularea plângerii prealabile de o persoană ce se consideră vătămată printr-un act administrativ individual adresat altei persoane, respectiv 30 de zile de la data la care a luat cunoștință de conținutul actului. Astfel se pune capăt divergențelor actuale privind durata termenului în care terțul trebuie să formuleze plângerea (30 de zile sau 6 luni) și măsura în care este (in)suficient ca terțul să cunoască doar existența actului, iar nu și conținutul acestuia.
O altă modificare utilă este cea potrivit căreia motivele invocate în acțiunea în anularea actului administrativ nu sunt limitate la cele invocate în plângerea prealabilă, putând fi deci suplimentate în cadrul cererii de chemare în judecată fără riscul de a fi respinse cu motivarea că nu au fost aduse la cunoștința autorității publice în cadrul etapei administrative a litigiului.
- Partajarea competenței judiciare privind contractele administrative și consecințe asupra procedurii plângerii prealabile
Inițiativa legislativă conține mai multe modificări în ce privește competența materială și teritorială a instanțelor de contencios administrativ (spre exemplu, ridicarea pragului valoric de la 1 milion de lei la 3 milioane de lei, stabilirea competenței teritoriale exclusiv în favoarea instanțelor în circumscripția cărora se află domiciliul persoanei fizice sau sediul persoanei juridice de drept privat).
Printre cele mai importante modificări se numără prevederile referitoare la competența judecării litigiilor privind contractele administrative. Pentru a reduce gradul de încărcare al instanțelor de contencios administrativ, legiuitorul a ales să partajeze competența de soluționare a litigiilor privind contractele administrative între instanțele de contencios administrativ și cele civile. Astfel, litigiile apărute în fazele premergătoare încheierii contractelor și cele privind încheierea contractelor administrative (inclusiv cele privind anularea lor) au rămas în competența instanțelor de contencios administrativ. În schimb, litigiile privind executarea contractelor administrative au fost date în competența instanțelor civile.
Spre deosebire de forma din prezent a Legii contenciosului administrativ, modificările adoptate nu clarifică însă instanța competentă pentru litigiile privind modificarea, interpretarea și încetarea contractelor administrative. La o primă vedere, aceste litigii par a fi legate de executarea contractelor administrative și, deci, de competența instanței civile, însă nu se poate exclude posibilitatea ca unele dintre aceste litigii să implice și aspecte privind încheierea contractului și, deci, să justifice competența instanțelor de contencios administrativ.
Partajarea competenței instanțelor în legătură cu litigiile privind contractele administrative a adus cu sine reguli diferite privind accesul la justiție. Procedura plângerii prealabile este aplicabilă exclusiv litigiilor privind contracte administrative ce sunt de competența instanțelor de contencios administrativ. În schimb, procedura nu trebuie urmată dacă litigiul este de competența instanței civile și, deci, privește executarea contractelor administrative. Nu este clar motivul pentru care legiuitorul tratează diferit cele două tipuri de litigii, cu atât mai mult cu cât rata de succes a plângerilor prealabile este în practică deosebit de redusă.
- Accelerarea procedurii de judecată a litigiilor de contencios administrativ
Majoritatea amendamentelor cu privire la procedura de judecată au drept finalitate crearea premiselor pentru judecarea cu celeritate a cererilor din această materie.
Un exemplu în acest sens este înlăturarea expresă a procedurii de regularizare a cererii de chemare în judecată (care conducea inevitabil la amânarea stabilirii primului termenului de judecată) cu privire la mai multe tipuri de cereri a căror soluționare rapidă este esențială pentru reclamanți. Această procedură administrativă nu se va mai aplica nici cererilor de suspendare a executării actelor administrative, și nici cererilor privind stabilirea penalităților și aplicarea unei amenzi conducătorului autorității publice pentru neexecutarea unei hotărâri judecătorești definitive. De asemenea, pentru aceleași considerente a fost înlăturată și obligația reclamantului de a formula răspuns la întâmpinare în cadrul judecății acestor tipuri de cereri, precum și o serie de termene stabilite de Codul de procedură civilă.
