Cat de importanta este economia „la comanda” a Americii? Unii se tem ca Uber, o aplicatie pentru transportul de persoane, si Etsy, care ii ajuta pe oameni sa vanda produse fabricate de ei, distrug locuri de munca traditionale si, odata cu acestea, accesul la pensii si beneficii medicale. Altii vorbesc despre orele de lucru flexibile, preturile mici si comoditatea pe care le asigufra astfel de aplicatii. Pana in prezent nu au existat multe date care sa ofere o dezbatere bazata pe informatii.
Un raport al Chase JPMorgan, un institut al bancii JPMorgan, a comparat veniturile clientilor lor cu conturi active in ultimii trei ani. Ei au descoperit ca, in septembrie 2015, 1% din acestia au obtinut venituri in urma unor joburi cu ajutorul aplicatiilor de mobil. Desi mica, oferta de forta de munca si a capitalului „la comanda” a crescut rapid: la sfarsitul anului 2012 abia 0,1% din clientii bancii castigau bani prin platforme online. De atunci, 4,2% au participat macar o data pe o asemenea platforma online.
Este economia „la cerere” un inlocuitor al joburilor traditionale? Soferii Uber sunt “contractori independenti”, care trebuie sa plateasca propriile impozite pe salarii, sa-si cumpere propria asigurare de sanatate si sa-si depuna singuri bani pentru propriile pensii. Unii soferi cred ca acest lucru este gresit (si au declansat lupte in instante). In decembrie 2015, doi economisti, Seth Harris si Alan Krueger (care au acordat si consultanta pentru Uber in trecut), au scris un plan pentru o a treia categorie de lucratori, undeva intre un antreprenor si un angajat, plan proiectat pentru economia „la cerere”. „Muncitorul independent” ar obtine unele avantaje, cum ar fi contributii la costurile de ingrijire a sanatatii si plata impozitelor pe salarii, dar nu ar avea dreptul la salariul minim sau asigurarea de somaj. Harris si Krueger spun ca firmele pentru care colaboratorii lucreaza pot folosi influenta lor de negociere pentru a obtine asigurari de sanatate mai ieftine decat ar putea fiecare individ singur.
Astfel de reforme, insa, ar fi relevante doar pentru o mica parte din forta de munca. Datele JPM sugereaza ca majoritatea lucratorilor din economia „la comanda” folosesc aceasta ocazie doar pentru a-si suplimenta venitul, si nu ca pe un inlocuitor al unui job cu norma intreaga. In medie, platformele online ofera doar o treime din veniturile lucratorilor „la comanda”. Si participarea lor a fost de multe ori sporadica: aproape jumatate dintre cei care incep sa lucreze pentru o platforma online renunta in termen de o luna.
Sursa si articolul complet: economist.com
