Normele aplicabile

Principalele norme aplicabile în ceea ce privește conduita funcționarilor publici sunt Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, Legea nr. 7/2004 privind Codul de conduită a funcţionarilor publici și Legea nr. 477/2004 privind Codul de conduită a personalului contractual din autorităţile şi instituţiile publice.

În ceea ce privește conduita funcționarilor publici din cadrul ANAF, pe lângă normele menționate mai sus, acestora le mai sunt aplicabile, după caz, și prevederile Ordinului nr.1753/2003 pentru aprobarea Codului etic al inspectorului de control fiscal, Ordinului nr. 137/2004 pentru aprobarea Codului etic al funcţionarului public din administraţia fiscală, care îşi desfăşoară activitatea în domeniul asistenţei contribuabililor, precum și normele și codurile de conduită adoptate la nivel local de către fiecare Direcție Generală a Finanțelor Publice în parte.

Prevederi relevante cu privire la aplicarea obligativitatea aplicării normelor legale
A. Norme cu aplicabilitate generală

Potrivit prevederilor art. 3 din Legea nr. 7/2004 principiile care guvernează conduita profesională a funcţionarilor publici sunt, inter alia:

• supremaţia Constituţiei şi a legii, principiu conform căruia funcţionarii publici au îndatorirea de a respecta Constituţia şi legile ţării;
• asigurarea egalităţii de tratament a cetăţenilor în faţa autorităţilor şi instituţiilor publice, principiu conform căruia funcţionarii publici au îndatorirea de a aplica acelaşi regim juridic în situaţii identice sau similare;
• profesionalismul, principiu conform căruia funcţionarii publici au obligaţia de a îndeplini atribuţiile de serviciu cu responsabilitate, competenţă, eficienţă, corectitudine şi conştiinciozitate;
• imparţialitatea şi independenţa, principiu conform căruia funcţionarii publici sunt obligaţi să aibă o atitudine obiectivă, neutră faţă de orice interes politic, economic, religios sau de altă natură, în exercitarea funcţiei publice;
• libertatea gândirii şi a exprimării, principiu conform căruia funcţionarii publici pot să-şi exprime şi să-şi fundamenteze opiniile, cu respectarea ordinii de drept şi a bunelor moravuri;
• cinstea şi corectitudinea, principiu conform căruia în exercitarea funcţiei publice şi în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu funcţionarii publici trebuie să fie de bună-credinţă.

Astfel cum este prevăzut la art. 6 din Legea nr. 7/2004 „funcţionarii publici au obligaţia ca, prin actele şi faptele lor, să respecte Constituţia, legile ţării şi să acţioneze pentru punerea în aplicare a dispoziţiilor legale, în conformitate cu atribuţiile care le revin, cu respectarea eticii profesionale”.

Observăm așadar că funcționarii publici au obligația de a respecta și de a pune în aplicare prevederile legale.

În ceea ce privește libertatea opiniei, după cum este prevăzut de către art. 8 al Legii nr.7/2004 „în activitatea lor, funcţionarii publici au obligaţia de a respecta libertatea opiniilor şi de a nu se lăsa influenţaţi de considerente personale sau de popularitate. În exprimarea opiniilor, funcţionarii publici trebuie să aibă o atitudine conciliantă şi să evite generarea conflictelor datorate schimbului de păreri”.

Observăm așadar că funcționarii trebuie să acționeze cu obiectivitate, nelăsându-se influențați nici de considerente personale și nici de popularitatea unor opinii. Astfel, funcționarii publici trebuie să urmărească aplicarea legii cu obiectivitate și imparțialitate.

În ceea ce privește participarea la procesul de luare a deciziilor, conform art. 15 alin. (1) din Legea nr. 7/2004 „în procesul de luare a deciziilor, funcţionarii publici au obligaţia să acţioneze conform prevederilor legale şi să îşi exercite capacitatea de apreciere în mod fundamentat şi imparţial”. Observăm așadar că funcționarii publici au obligația de a-și exercita capacitatea de apreciere în mod fundamentat și imparțial. Apreciem că o decizie luată de către un funcționar pe baza opiniei prevalente și nefundamentate a instituției sau a superiorilor ierarhici și nu pe baza prevederilor legale și a unei argumentări bine fundamentate, contrazice aceste prevederi.

În ceea ce privește relația cu superiorii ierarhici arătăm că în conformitate cu prevederile art. 45 al Legii nr. 188/1999 „(1) Funcţionarii publici răspund, potrivit legii, de îndeplinirea atribuţiilor ce le revin din funcţia publică pe care o deţin, precum şi a atribuţiilor ce le sunt delegate.

(2) Funcţionarul public este obligat să se conformeze dispoziţiilor primite de la superiorii ierarhici.

(3) Funcţionarul public are dreptul să refuze, în scris şi motivat, îndeplinirea dispoziţiilor primite de la superiorul ierarhic, dacă le consideră ilegale. Dacă cel care a emis dispoziţia o formulează în scris, funcţionarul public este obligat să o execute, cu excepţia cazului în care aceasta este vădit ilegală. Funcţionarul public are îndatorirea să aducă la cunoştinţă superiorului ierarhic al persoanei care a emis dispoziţia astfel de situaţii”.

De asemenea, art. 43 al Legii nr. 188/1999 dispune că „Funcţionarii publici au obligaţia să îşi îndeplinească cu profesionalism, imparţialitate şi în conformitate cu legea îndatoririle de serviciu şi să se abţină de la orice faptă care ar putea aduce prejudicii persoanelor fizice sau juridice ori prestigiului corpului funcţionarilor publici”.

Observăm astfel că obligația respectării prevederilor legale și aplicarea acestora întocmai este o obligație fundamentală, care primează inclusiv asupra obligației de a îndeplini dispozițiile superiorului ierarhic dacă acestea sunt contrare legii.

B. Norme aplicabile funcționarilor din cadrul ANAF

Capitolul III al Codului Etic al inspectorului de control fiscal stabilește următoarele principii fundamentale:

„Pe întreaga durată a controlului fiscal inspectorii de control fiscal au obligaţia de a acţiona cu profesionalism, dovedind corectitudine şi obiectivitate în relaţiile cu contribuabilii şi cu celelalte persoane cu care vin în contact pe parcursul îndeplinirii atribuţiilor de serviciu.

În scopul atingerii obiectivului controlului fiscal, persoanele care exercită această funcţie trebuie să respecte următoarele principii fundamentale:

1. integritatea este principiul conform căruia inspectorii de control fiscal îşi vor exercita funcţia cu onestitate, bunăcredinţă şi responsabilitate, respectând legea şi acţionând în conformitate cu prevederile legale şi cu cerinţele funcţiei; nu vor lua parte, cu bună ştiinţă, la nici o activitate ilegală şi nu se vor angaja în acte care să discrediteze funcţia de inspector de control fiscal;
2 . obiectivitatea este principiul conform căruia inspectorii de control fiscal tratează toate situaţiile cu care se confruntă în activitatea lor conform stării de fapt fără influenţe externe.

Inspectorii de control fiscal sunt obligaţi:

a) să dovedească onestitate în îndeplinirea tuturor atribuţiilor de serviciu;
b) să fie obiectivi în efectuarea constatărilor şi în stabilirea măsurilor luate ori propuse;
c) să evite ideile preconcepute şi părtinirea;

[…]

5 . competenţa este principiul conform căruia toate situaţiile sunt tratate printr-un raţionament profesional.

În acest scop, inspectorii de control fiscal trebuie să fie imparţiali şi să aplice cunoştinţele, experienţa şi aptitudinile necesare în exercitarea atribuţiilor de serviciu”.

Observăm așadar că și potrivit prevederilor Codului Etic al inspectorului de control fiscal respectarea prevederilor legale și obiectivitatea cu privire în aplicarea acestora sunt obligații esențiale.

C. Răspunderea funcționarilor publici

Conform prevederilor art. 23 al Legii nr. 7/2004 încălcarea dispoziţiilor codului de conduită al funcționarilor publici atrage răspunderea disciplinară a acestora, în condiţiile legii.

De asemenea, potrivit aceluiași articol, alin. (3) și (4) „în cazurile în care faptele săvârşite întrunesc elementele constitutive ale unor infracţiuni, vor fi sesizate organele de urmărire penală competente, în condiţiile legii. Funcţionarii publici răspund potrivit legii în cazurile în care, prin faptele săvârşite cu încălcarea normelor de conduită profesională, creează prejudicii persoanelor fizice sau juridice”.

Observăm așadar că funcționarii publici care nu respectă prevederile codului de conduită sunt responsabili pentru prejudiciile create persoanelor fizice sau juridice. Așadar, dacă în îndeplinirea funcțiilor sale un funcționar alege să ignore prevederi legale neechivoce sau să aplice tratament diferențiat unor persoane aflate in situații identice sau similare, acesta va răspunde pentru prejudiciile cauzate persoanei.

Menționăm de asemenea că potrivit prevederilor art. 297 alin. (1) din Codul penal „Fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, nu îndeplineşte un act sau îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică […]”.

Potrivit prevederilor art. 298 Codul penal „Încălcarea din culpă de către un funcţionar public a unei îndatoriri de serviciu, prin neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasă, dacă prin aceasta se cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă”.

Menționăm de asemenea că în conformitate cu prevederile art. 367 alin. (6) din Codul penal „Prin grup infracţional organizat se înţelege grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp şi pentru a acţiona în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni”.

Concluzii

Observăm că obligația de respectare a prevederilor legale este o obligație de bază a funcționarilor publici. Această obligație este prevăzută atât în normele generale cât și în cele specific aplicabile inspectorilor fiscali. Încălcarea acestei obligații poate avea consecințe nu numai disciplinare ci chiar și penale pentru funcționarul public ce nesocotește prevederile legale sau refuză să aplice legea.