Emmanuel Macron, ministru francez al Economiei, a creat o controversa, pe 20 ianuarie, declarand ca “Viata unui antreprenor este mai grea decat cea a unui angajat.” Aceasta declaratie a provocat mai multe reactii din partea partidelor de stanga. Stau lucrurile asa? Publicatia franceza Le Figaro a incercat sa afle asta de la cititorii sai:
Chris T. “Fost angajat, sunt pensionar de aproape doi ani, dar am lucrat un pic in toate sectoarele (industrie, comert, sectorul medical). Si cred ca da, viata antreprenorilor este mai grea decat a angajatilor, cel putin in cazul proprietarilor de afaceri mici si micro. Ei luceaza poate mai mult – 60-70 pe saptamana -, responsabilitatile sunt mai mari. Dar, in acest caz, de ce nu a facut nimic ministrul Economiei pentru a le face viata lor mai putin grea. Este prea usor sa spui lucruri de genul asta si sa nu faci nimic pentru a remedia problema!”
Xavier U. “Acest guvern a complicat viata antreprenorilor, cu schimbari ale regulamentelor fiscale, cu cheltuielile si taxele care cresc tot timpul si, daca ai pus cheia in usa, nu rezolvi problema, creezi someri. In plus, un manager nu are dreptul la somaj in caz de intrerupere a activitatii. Antreprenorii sunt prost apreciati in Franta. Acestia sunt oameni care cred in proiectele lor”
Tanjuška N: … “Eu sunt angajat si cred ca am o viata buna, in comparatie cu un antreprenor. Prin urmare sunt de acord cu ce spune ministrul. Lucrez 37 de ore pe saptamana. M-am gandit sa incep un startup, dar am observat cu ce riscuri uriase se confrunta antreprenorii. Pornirea unei afaceri este un salt in vid”.
Walter O:. “Fiind un proprietar de afaceri mici si avand o duzina de angajati stiu cum e sa te lupti in fiecare zi pentru a plati salariile si cheltuielile angajate, fara sa ai o protectie sociala”
Raphael W: .. “Sunt un lucrator mic si pentru nimic in lume nu as schimba locul meu cu seful meu sau superiorii mei ierarhici. Sunt operator si, desi ma gandesc cu ce as putea sa-mi imbunatatesc activitatea la locul de muncaa, nu am asupra mea presiunea daca deciziile mele afecteaza viata colegilor mei. Nu am presiunea de a sti ca, pentru a salva X locuri de munca, trebuie sa reduc alte Y locuri de munca”.
Sursa si articolul complet: lefigaro.fr
