Andreea Vele:

“Buna ziua,
Sunt medic stomatolog, in Suceava. Evident nu e o metropola cu mii de posibilitati, nu aduce a Dubai, nu e neaparat cel mai frumos loc din lume dar am ales sa ma intorc aici pentru ca petru mine inseamna acasa.
Mi-am deschis cabinet, intr-un sat din apropiere, uneori am avut pacienti, alteori nu. E dificil pentru un medic la inceput de cariera sa atraga pacienti, e dificil sa isi gaseasca un loc in plina criza, cum era cand am inceput sa lucrez. Nici acum nu e foarte diferit. Costurile sunt mari, chirie, aparatura, instrumentar, materiale, mai ales daca vrei sa faci un lucru de calitate. Asta apropos de discutiile in voga vis-a-vis de profesionalismul medicilor… Pentru medicii stomatologi statul nu are nimic de oferit. Nu exista locuri de munca. Trebuie sa ne creem singuri un loc. In orasele universitare te mai poti angaja cu procent, dar intr-un oras ca Suceava, in plina criza toti cauta sa trateze ei pacientii care mai intra in cabinet, nici vorba de angajare. Cu toate astea, fiecare incearca sa faca un credit sa isi deschida un cabinet, mai in rural, mai in urban, dupa cum e si norocul. Ca numai de noroc e vorba, statul fiind oricum indiferent fata de noi ca medici si fata de nevoile pacientilor (sunt graitoare in acest sens plafoanele mici ale CAS pentru stomatologie care acopera extrem de putin din nevoile populatiei). Asta e, nu are bugetul bani.
Imi facusem planuri sa imi fac mai tarziu un cabinet mai mare, sa creez cateva locuri de munca, ma rog, sa evoluez, aici in Suceava. Vasusem chiar o oportunitate de job in Anglia si ma gandisem daca sa aplic sau nu. Raspunsul a fost un NU vehement. Asta in urma cu 3 saptamani.
Si acum, stirea asta cu profesiile liberale m-a dat peste cap. Se pare ca decizia de a-mi depune CV-ul pentru Anglia se ia de la sine. Voi pleca si eu, ca si multi altii. Si statul va comunica iar trist la stiri ca toti medicii pleaca, vai, dar fara a le oferi conditii sa stea. Apoi la scurta vreme vor gasi iar niste nereguli prin spitale si vor arata niste medici cu degetul, fara sa se gandeasca la numarul de ore pe care il lucreaza si fara sa faca ceva sa ii sprijine.
Cand ma gandeam la plecare acum 3 saptamani, ma gandeam ca as pleca cu jumatate de inima doar. Dar acum stiu ca voi pleca impacata. Dupa 6 ani grei de facultate, 3 de rezidentiat, alte cursuri de educatie medicala continua si de management, merit mai mult. Multumesc domnule Ministru al Finantelor ca m-ati ajutat sa vad asta!”