Invatamantul profesional se mentine in actualitate prin eforturi incontestabile de redresare, dupa ce fusese, practic, desfiintat acum cativa ani. La nivel guvernamental au fost adoptate masuri legislative care vizeaza domeniul de pregatire prin sistemul Educatiei Nationale. In acelasi timp, din mediul economico-social sunt exprimate cerinte specifice, sunt lansate rezultate ale unor cercetari de specialitate. Si de o parte, si de cealalta este vizata coordonarea formarii pentru piata ocupationala.
Perspectiva educationala – gama extinsa de oportunitati pentru formare
Dupa cum anunta Ministerul Educatiei Nationale si Cercetarii Stiintifice, Executivul a completat cadrul normativ privind organizarea si functionarea invatamantului profesional dual, „printr-o Ordonanta de urgenta care actualizeaza reglementarile in materie din Legea Educatiei Nationale nr. 1/2011“. In linii mari, noul act normativ „redefineste statutul invatamantului profesional dual ca forma de organizare a invatamantului profesional si tehnic, desfasurat la initiativa operatorilor economici interesati, in calitate de potentiali angajatori si parteneri de practica, pe baza unui contract de parteneriat si a unor contracte individuale de pregatire practica, in contextul asigurarii de catre operatorii economici a unor burse suplimentare pentru elevi“. Fie ca este vorba despre o redefinire in sensul refacerii definitiei domeniului, fie ca e de acceptat sensul de reintarire, folosirea ezitanta a termenilor e de constatat ca se mentine: se vorbeste despre invatamantul „profesional si tehnic“, desi in cauza este doar cel profesional, „tehnic“ facand trimitere la genericul atribuit candva formarii prin liceul industrial si mentinut ca sa se justifice cumva o pretinsa ridicare a scolii profesionale la nivel de liceu industrial. Rusinea de a merge la scoala profesionala si de a-i spune pe nume acestei scoli este veche. Scoala profesionala, cu toate incercarile de a o face atragatoare, este perceputa ca loc de ispasire a pedepsei de a nu intra la liceu. Tot cumva ezitant, e drept ca se vorbeste despre asigurarea unor burse de catre agentii economici, insa acestia sunt pomeniti cu prudenta, ca „potentiali angajatori si parteneri de practica“; altfel spus, siguranta este doar potentiala.
Dincolo de interpretari, tehnic si util (cel putin ca informatie la zi) este ca „durata studiilor pentru invatamantul profesional dual va fi de trei ani si va permite accesul la o gama extinsa de oportunitati de formare profesionala de calitate pentru absolventii invatamantului gimnazial (pe care oferta locala, in special in localitatile mai mici, nu le poate acoperi). Absolventii acestei forme de invatamant vor dobandi cunostinte, deprinderi si competente care le vor permite ocuparea unui loc de munca pentru calificari profesionale de nivel 3, 4 si 5, conform Cadrului national al calificarilor“. Esential, ca baza a reusitei, se pare ca este considerat contractul, din moment ce insistent se precizeaza ca „invatamantul profesional dual poate fi organizat in unitati de invatamant de stat, in baza unui contract de parteneriat care se incheie intre unul sau mai multi operatori economici sau asociatie/consortiu de operatori economici, unitatea de invatamant si unitatea administrativ-teritoriala de pe raza careia se afla unitatea scolara. In acelasi timp, invatamantul profesional dual se poate organiza in unitati de invatamant particulare si confesionale, in baza unui contract de parteneriat care se incheie intre unul sau mai multi operatori economici sau asociatie/consortiu de operatori economici si unitatea de invatamant“. Ramane in afara reglementarii asigurarea concordantei dintre nevoia operatorilor economici si oferta scolii; altfel zis, atotstapanitor se dovedeste contractul, insa nu este limpede ce anume sa contina pregatirea facuta pe baza de contract si care sunt raspunderile partilor care cer, respectiv care dau continut pregatirii.
Perspectiva patronala – lipsa de forta de munca mediu calificata
Patronatul Investitorilor Autohtoni PIAROM a realizat si pune la dispozitia nu doar a Educatiei si a sectoarelor interesate, ci si – mai ales – a decidentilor in politici publice un Studiu privind analiza fortei de munca la nivelul regiunilor de dezvoltare ale Romaniei, aferent anului 2015. Este un produs de cercetare stiintifica, in care se regasesc aportul mediului academic si al celui de afaceri. De la inceput, lucrarea subliniaza ca „Romania se afla printre tarile europene cu cea mai mica acoperire a populatiei active cu contracte de munca“ – sub 75 la suta. Trimiterile care se fac frecvent la „someri cu diploma“ vin de la sine, ca si la cei care muncesc sub nivelul de calificare obtinut prin scoala, la studii degeaba, la neconcordanta ofertei educationale cu cerintele de pe piata fortei de munca. Ing. Cristian Parvan, presedintele PIAROM, semnaleaza inconsistenta profesionala a resursei din care angajatorii pot sa faca recrutari. Prof. univ. dr. Constantin Ciutacu releva fara menajamente o realitate dramatica: depopularea asezarilor rurale, ramanerea acolo cel mult a celor care nu (mai) pot sau nu vor sa munceasca, astfel incat programele de dotari, amenajari, reorganizari, inclusiv sub aspectul formarii, nu isi mai au rostul. Ponderea necalificatilor in totalul fortei de munca a ajuns la 14 la suta, subliniaza prof. univ. dr. Mihai Cioc, adaugand: „Ne indreptam spre consolidarea sectorului care foloseste forta de munca necalificata“. Secretarul de stat Valentin Ionescu, din Ministerul Muncii, Familiei, Protectiei Sociale si Persoanelor Varstnice, intareste prin perspectiva prognozelor care fac sa se vada ca „deficitul de forta de munca mediu calificata se va accentua in 2021-2023 daca nu se face ceva concret pentru dezvoltarea invatamantului profesional si a uceniciei“. Ec. Anca Vlad apreciaza ca deficitul „pleaca de la invatamant, in sensul ca programele sunt prea grele, prea incarcate, se face prea multa materie, elevii au prea multe ore, plus teme de facut acasa. Un elev care parcurge scoala de azi ajunge frant la 18 ani, cand vrem sa dea un bacalaureat complex. Invatamantul liceal este scump si greu pentru cea mai mare parte a populatiei. Pe deasupra, la absolvire, avantajul diplomei de bacalaureat este o pacaleala, pentru ca multi dintre cei care termina liceul se angajeaza ca necalificati, iar firmele ii califica intr-un an“.
Sectoarele cele mai angajatoare de la noi rezulta a fi din categoria celor cu cele mai reduse niveluri ale productivitatii si ale costului fortei de munca din Uniunea Europeana: fabricarea articolelor de imbracaminte, fabricarea de mobila, fabricarea articolelor de marochinarie si a incaltamintei, prelucrarea lemnului. Industriile cu niveluri relativ ridicate de productivitate in UE care se regasesc intre cele mai receptive la noi in a face angajari sunt fabricarea autovehiculelor de transport rutier, fabricarea de masini, utilaje si echipamente n.c.a., fabricarea echipamentelor electrice. „Invatamantul romanesc nu este concentrat ca sa dea competente elevilor“, considera secretarul de stat Valentin Ionescu, identificand o cauza in faptul ca „Ministerul Educatiei nu stabileste competentele pe care trebuie sa le indeplineasca absolventii intreband angajatorii. Ce scrie in calificarea absolventului de scoala nu reprezinta neaparat ceea ce are nevoie angajatorul. Calificarea isi gaseste echivalentul intr-un standard ocupational?“
Ca forma de sustinere a invatamantului profesional, PIAROM propune acordarea fiecarui elev a unei burse lunare, din clasa a X-a, compuse din 250 de lei din sursa bugetara si 1.000 de lei din partea angajatorului (suma deductibila fiscal), cu conditia ca absolventul sa lucreze doi ani in firma.
Sursa: tribunainvatamantului.ro
Eurostat a publicat, recent, o statistica privind costurile nominale orare cu forta de munca la nivelul tuturor economiilor din Uniunea Europeana. Datele sunt cele valabile la finele trimestrului 3 al acestui an, pentru fiecare tara in parte – evolutia in procente comparativ cu acelasi trimestru al anului precedent.
